Kyoto

Cladirea moderna a garii din Kyoto este o realizare arhitectonica de exceptie, sub acoperisul din otel si sticla isi gasesc loc statia pentru JR, un hotel si numeroase magazine; un tunel ce strabate intreaga statie si platforma de observatie de la ultimul nivel ofera un cadru mai larg asupra intregului complex si a zonei invecinate. Venind din Tokyo cladirea este impresionanta dar ramane totusi in acord cu constructiile moderne din actuala capitala, vizitand insa apoi fostul oras de resedinta al familiei imperiale observam ca este in contrast cu stilul mult mai traditionalist al acestuia. Gara are doua iesiri principale: cea din sud la care accesul se face direct din statia JR este una mai linistita si mai putin aglomerata, avand cateva statii de autobuz si taxi si, foarte important, un birou de informatii cu personal vorbitor de limba engleza, care cel mai probabil ca va oferi indicatii de traversare in zona de nord a garii, acolo unde se afla cea de-a doua si principala zona de acces, unde sunt si statiile pentru majoritatea autobuzelor care circula in zona.

Pentru a ajunge la zona de nord de la JR, se urca, se traverseaza o platforma, se coboara, toate astea prin aglomeratie, bagajele mari constituie un dezavantaj in agitatia de aici.

Autobuzele sunt principalul mijloc de transport in comun in Kyoto; exista si doua linii de metrou ale caror trasee sunt insa mult limitate in comparatie cu cele ale mijloacelor de transport in comun de suprafata. Se urca pe usa de la mijloc si se coboara pe usa din fata, contravaloarea transportului se achita inainte de coborare (tot la coborare se face si dovada posesiei unui abonament valid, daca este cazul), langa sofer sunt disponibile automate pentru schimbarea banilor si pentru achitarea taxei de calatorie, un intreg ritual daca nu ai bani schimbati si mai ales daca nu stii ce si cum se face, nu divulg mai mult, distractie placuta!

Kyoto este unul din principalele orase turistice ale Japoniei si pastreaza inca parti importante din peisajele si atmosfera fostei capitale nipone, pasionatii de filme cu samurai vor recunoaste probabil unele din locatiile de aici. Altarele si templele cu gradinile adiacente sunt pe cat de numeroase pe atat de valoroase din punct de vedere istoric, multe din ele fiind incluse in Patrimoniul Mondial UNESCO.

Castelul Nijo a fost initial resedinta din Kyoto a lui Tokugawa Ieyasu, ulterior si a nepotului acestuia, Iemitsu, a devenit apoi resedinta imperiala inainte de a fi donat administratiei orasului si a fi deschis pentru vizitare; este un bun exemplu de arhitectura din perioada feudala a Japoniei, fiind in prezent inclus in Patrimoniul Mondial UNESCO. Urmand cararile destinate vizitatorilor intalnim numeroase linii de aparare delimitate de ziduri si santuri defensive, fiind condusi printr-o serie de porti cu stiluri si influente arhitecturale variate ajungem apoi intr-o gradina amenajata in stil traditional. Vizitatorii pot intra si intr-una din cladirile castelului si pot pasi pe urmele oaspetilor de odinioara, ca si in vremurile de atunci parchetul va scoate un zgomot asemanator cantecului privighetorilor care va anunta prezenta lor pe holurile de acces; pot fi vazute aici fostele camere de asteptare si de oaspeti, poate fi admirata si camera in care shogunul primea vizitatorii de rang inalt impreuna cu spatiile alaturate in care se ascundeau garzile personale.

Curtea Palatului Imperial din Kyoto poate fi vizitata doar in prezenta unui ghid, in baza unei cereri pentru programare depusa la Agentia Pentru Administrarea Domeniilor Imperiale (Imperial Household Agency); turul este organizat pentru grupuri de turisti cu numar limitat si conduce vizitatorii pe langa cateva cladiri si gradini din curtea palatului.

La baza muntilor din estul orasului pot fi vizitate numeroase temple apartinand diverselor culte religioase locale, mare parte din ele pot fi accesate urmand traseul caii filozofului ("Philosopher's Path"): Ginkakuji, Eikando, Nanzenji, Kodaiji, Chionin. Templele si cladirile adiacente impresioneaza prin detaliile si calitatea constructiilor, in interiorul acestora putem admira picturi deosebite si diverse obiecte de cult religios. Gradinile apartinand templelor ofera peisajele spectaculoase si se remarca prin atentia si dedicatia cu care este amenajata si ingrijita fiecare parte a suprafetei lor, indiferent ca este vorba de arbori, plante perene, muschi, iazuri, roci sau cunoscutele aranjamente de nisip.

Exista mai multe linii de autobuz care ajung in partea de est a orasului in zona templelor, inainte de opririle in statii se anunta numele statiei urmatoare, conexiunile disponibile, iar acolo unde in apropiere sunt si obiective turistice importante sunt redate si mesaje in limba engleza.

Peisaje, gradini si temple spectaculoase pot fi vazute si in partea de nord a orasului Kyoto, admiratorii cadrelor continand un amestec de natura, spiritualitate, liniste si frumos nu vor fi dezamagiti: Kinkakuji, Ninnaji, Ryoanji, Daitokuji sunt doar cateva exemple.

In partea de vest este districtul Arashiyama, destinatie populara initial in randul nobililor feudali datorita peisajelor naturale ale zonei, in prezent zona de agrement (plimbari cu barca, magazine, restaurante).

In zona sunt multe restaurante si chioscuri cu produse traditionale, gustul mancarii este altfel, modeul de preparare si de servire este altfel (de multe ori altfel chiar si decat in restaurantele din alte parti ale lumii in care se servesc preparate culinare japoneze), aici gusturile mai degraba se combina decat se amesteca, modul de prezentare este intotdeauna foarte important; merita incercate si dulciurile locale, prajiturile de orez umplute, gogosile de orez, clatitele, inghetata cu ceai verde, prajiturile cu ceai verde, jeleu cu ceai verde si multe altele.

In restaurante la fel ca si in magazine, hoteluri, taxi nu se da bacsis, majoritatea ghidurilor turistice vor spune acelasi lucru, privirile nedumerite ale angajatilor din localuri sau hoteluri vor da de inteles acelasi lucru.

Templul Daikakuji se compune din cateva cladiri alaturate conectate prin coridoare cu podele din lemn, vizitatorii pot auzi aici acelasi sunet de privighetoare cu care se aseamana scartaitul traverselor de la castelul Nijo. Templul Tenryuji este cea mai importanta locatie de cult a zonei, renumit si datorita gradinii sale Zen ce dateaza din sec. 14. Din gradinile templului vizitatorii pot iesi direct pe cararile padurii de bambus, cu putin noroc o sa adie putin vantul pentru a putea asculta fosnetul frunzelor de bambus, daca printre ele se vede si lumina soarelui apropiindu-se de apus, tabloul e complet.

In partea de sud a orasului se remarca printre altele altarul shintoist Fushimi Inari, cunoscut in special pentru miile de porti (torii) care urca si coboara pe dealurile din spatele templului, intregul ansamblul este de un portocaliu aprins. Statuetele vulpilor cu rol simbolic de mesager ne intampina la tot pasul, purtand adesea acelasi nume cu cel al zeului orezului si al prosperitatii, Inari.

Cel mai usor se ajunge aici cu trenul, din gara Kyoto sunt doar doua statii in directia Nara (JR Nara Line); se poate ajunge si cu un autobuz al carui traseu trece si prin apropierea garii din Kyoto, circula insa mai rar.

Gion este zona renumita a orasului Kyoto unde vizitatorii pot vedea vestitele Geisha, zona este impanzita de localuri traditionale si devine foarte aglomerata odata cu lasarea serii. Atractiile principale aici sunt casele de lemn ale comerciantilor (Machiya) si ceainariile restaurate si pastrate in stilul traditional, din cand in cand cate o Maiko sau Geiko parcurge in graba strazile inguste atragand privirile turistilor.